Activitatea misionară la Tesalonic
Capitolul 2
16 împiedicându-ne să predicăm păgânilor ca să se mântuiască spre a-și împlini măsura păcatelor lor pretutindeni, dar i-a ajuns mânia care e spre sfârșit
c.
Note de subsol
c V. 13-16 pun în lumină o opoziţie evidentă a evreilor faţă de Biserică. Din cauza tonului dur al Apostolului, unii biblişti au voit să scoată acest text considerându-l antisemit şi, ca atare, neautentic. Dar sfântul Paul nu poate fi acuzat de antisemitism. El nu-i urăşte pe evrei, din contra, se prezintă ca fiind din neamul lor, frate cu ei etc. (Rom 9-11), dar denunţă o atitudine generală a evreilor (îi numeşte "iudei" ca să-i deosebească de creştinii de provenienţă iudaică) faţă de răspândirea evangheliei la popoarele păgâne. Afirmaţia finală "că i-a ajuns mânia" nu este un blestem, ci o constatare a unor evenimente tragice pentru evrei (expulzarea evreilor din Roma în anul 49 de către împăratul Claudiu; reprimarea sângeroasă de către guvernatorul Cumanus în 48 şi 52 a unor revolte ale iudeilor) care lăsau să se întrevadă o tensiune crescândă între evrei şi romani. Specificarea: "e spre sfârşit", arată nu o nimicire a poporului evreu, ci mai degrabă o speranţă a Apostolului că ei se vor converti şi vor putea ajunge la mântuire.